«Ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu...» — Apocalipsa 3.8

Bun-venit la GBV România

Acest site are ca scop vestirea evangheliei şi a adevărului creştin potrivit cu Biblia (Sfânta Scriptură).

Ne propunem:

  • să dăm un acces liber şi comod la citirea Cuvântului lui Dumnezeu
    (Biblia sau Sfânta Scriptură, care conţine Vechiul şi Noul Testament)
  • să ajutăm pe cititor să descopere calea mântuirii sufletului său
  • să prezentăm elementele esenţiale ale adevărului creştin potrivit Scripturii
  • să ajutăm pe cititor în înţelegerea Scripturii, care este Cuvântul lui Dumnezeu
  • să oferim resurse suficiente pentru ca cititorul să poată să crească în cunoaşterea adevărului creştin
  • să oferim posibilitatea de corespondenţă celor care doresc să ne împărtăşească întrebările lor

Joi, 7 Mai 2015

Căci știți că nu … cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire …
1 Petru 1.18

În compartimentul de tren eram numai două persoane. Cel care stătea alături de mine era un călător mai în vârstă. Amândoi citeam, dar lectura lui era o scriere în limba arabă. Când am pus cartea jos, a zis prietenește:

– Pot să vă întreb ce citiți?

– Eu citesc Biblia, căci sunt credincios.

– Și eu sunt credincios, mahomedan.

Apoi discuția noastră a continuat despre credința creștină. Așa am ajuns la judecata viitoare. Și el credea că va fi o dreaptă răsplătire a lui Dumnezeu pentru ceea ce face fiecare om în viața sa.

– Ce veți spune când veți apărea în fața lui Dumnezeu la judecată? am întrebat eu.

– Îl rog pe Dumnezeu în fiecare zi, ca să Se îndure de mine, zise el cu teamă și seriozitate.

– Cât mă privește pe mine, am găsit Calea, am găsit pe unicul Mijlocitor la Dumnezeu.

Doi călători, doi credincioși, fiecare în felul lui, mergeau pe căi diferite: unul pe calea credinței în Mântuitorul, altul pe calea unei religii, fără Hristos. Pe ce cale mergem noi? Există o singură cale adevărată, și aceasta este Isus Hristos.

Joi, 7 Mai 2015

Iată ce bine şi ce plăcut este să locuiască fraţii uniţi împreună! Este ca untdelemnul preţios pe cap, care curge pe barbă, pe barba lui Aaron, care curge pe marginea veşmintelor lui; ca roua Hermonului, care coboară pe munţii Sionului, pentru că acolo a poruncit Domnul binecuvântarea, viaţa pentru totdeauna.
Psalmul 133.1-3

Binecuvântatul Cap iubeşte toate mădularele Sale, iar dacă ne adăpăm din Duhul Său şi dacă învăţăm de la El, îi vom iubi şi noi pe toţi fraţii noştri. Acest lucru însă este cu totul diferit de a-i iubi fiindcă adoptă vederile noastre asupra adevărului. În primul caz, motivaţia este Hristos; în al doilea, eul. De Hristos avem nevoie ca să putem „locui uniţi împreună“.

Să fim siguri că acesta este marele secret al convieţuirii în armonie. Pentru ca fraţii să locuiască împreună în unitate, trebuie ca „untdelemnul“ şi „roua“ să picure încontinuu asupra lor. Trebuie să trăiască aproape de Hristos şi să fie preocupaţi cu El, aşa încât să manifeste virtuţile Lui şi să reflecte chipul Său binecuvântat. Lui Dumnezeu Îi face plăcere să-Şi vadă copiii umblând în dragoste. El este Acela care spune: „Iată ce bine şi ce plăcut este să locuiască fraţii uniţi împreună!“.

Cu siguranţă, acest lucru ar trebui să stârnească în inimile noastre dorinţa de a trăi această unitate minunată. Duhul Sfânt ne îndeamnă să ne străduim să păstrăm „unitatea Duhului în legătura păcii“ (Efeseni 4.3). Să ne aducem aminte de acest îndemn! Unitatea Duhului este aceea care trebuie păstrată, nu cea a Trupului. Acest lucru ne va costa ceva. Expresia „a ne strădui“ înseamnă că el nu se poate face fără sacrificiu. Însă Cel care ne îndeamnă la aceasta ne va da şi harul necesar. Untdelemnul şi roua vor curge de la El, pentru a ne înviora şi pentru a ne da putere, unind inimile noastre printr-o dragoste sfântă şi făcându-ne capabili să ne tăgăduim pe noi înşine, renunţând la tot ceea ce ar putea împiedica unitatea pe care suntem chemaţi, în mod atât de imperativ, s-o păstrăm.

Martie 2012

Martie 2011

Februarie 2011