«Ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu...» — Apocalipsa 3.8

Bun-venit la GBV România

Acest site are ca scop vestirea evangheliei şi a adevărului creştin potrivit cu Biblia (Sfânta Scriptură).

Ne propunem:

  • să dăm un acces liber şi comod la citirea Cuvântului lui Dumnezeu
    (Biblia sau Sfânta Scriptură, care conţine Vechiul şi Noul Testament)
  • să ajutăm pe cititor să descopere calea mântuirii sufletului său
  • să prezentăm elementele esenţiale ale adevărului creştin potrivit Scripturii
  • să ajutăm pe cititor în înţelegerea Scripturii, care este Cuvântul lui Dumnezeu
  • să oferim resurse suficiente pentru ca cititorul să poată să crească în cunoaşterea adevărului creştin
  • să oferim posibilitatea de corespondenţă celor care doresc să ne împărtăşească întrebările lor

Duminică, 23 Noiembrie 2014

El [Isus] S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!“. Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare.
Marcu 4.39

Ce fericire că ucenicii şi-au adus aminte de Învăţătorul lor, care este Stăpân peste toate forţele naturii! Şi într-adevăr, la porunca Lui, s-a făcut o linişte mare. Vântul a încetat, furtuna s-a oprit! Mântuitorul a folosit puterea Sa divină în favoarea alor Săi. Impunând tăcerea elementelor dezlănţuite, Domnul liniştea inima ucenicilor. Ce mare era acum Învăţătorul în ochii lor! Ce mare este puterea, autoritatea, liniştea, înţelepciunea şi stăpânirea Lui asupra întregii naturi! Cum Îl ascultă vântul, marea, norii şi toată natura înconjurătoare! Într-adevăr, în mâna Lui este întreaga şi deplina putere divină.

Cum stau lucrurile cu noi? Ne putem vedea adeseori în ucenici, cât suntem de mici şi neputincioşi, greoi în a înţelege căile Domnului. Cât vor fi oftat ucenicii după trecerea furtunii! Poate şi-au spus: „Ah, de ce nu ne-am încrezut în El? De ce nu am stat liniştiţi, de ce nu am aşteptat? Nu L-am cunoscut cât este de atotputernic? De ce ne-am zbuciumat atât de mult? Acum Îl cunoaştem în toată plinătatea şi puterea Lui dumnezeiască, acum ştim că în El locuieşte toată plinătatea dumnezeirii“. O astfel de constatare a fost ca o fericită reîntâlnire cu Domnul şi Învăţătorul lor.

Duminică, 23 Noiembrie 2014

În a zecea zi a lunii acesteia să-şi ia fiecare un miel … Şi îl veţi păstra până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia.
Exod 12.3,6

Trebuiau să treacă zece zile din lună înainte ca mielul să fie luat. Cele zece zile arată măsura responsabilităţii umane, la fel ca şi cele zece porunci. Aceste zile trec în tăcere înainte ca mielul să fie luat – o tăcere care corespunde cu ceea ce pare să fie o tăcere atât de îndelungată în Evanghelii. Ce însemnătate au pentru noi acei treizeci de ani în care Domnul nostru a crescut retras în Nazaret şi a trăit împlinindu-Şi în linişte îndatoririle de om în casa tâmplarului? Îl privim pentru scurt timp la naşterea Sa; avem încă o imagine a vizitei Sale la templu la vârsta de doisprezece ani; apoi nu ni se mai spune nimic până la vârsta de treizeci de ani, când Domnul Îşi începe lucrarea publică printre oameni.

Apoi, împlinind ce era drept prin acel botez în Iordan, El este pecetluit cu Duhul Sfânt şi proclamat de Tatăl ca fiind Preaiubitul Său. Ioan mărturiseşte că El este Mielul lui Dumnezeu; iar vocea Tatălui şi coborârea Duhului Îl declară ca fiind mult mai mult decât doar fără cusur!

După ce mielul este luat, nu urmează imediat jertfa, ci animalul este păstrat patru zile. Patru vorbeşte despre punerea la încercare; şi aceasta urmează imediat după declaraţia Tatălui despre Fiul Său Preaiubit în care Îşi găseşte plăcerea. Până în acel moment, El trăise doar în prezenţa lui Dumnezeu; acum omul şi diavolul Îl vor pune la încercare aşa cum doresc. El este expus imediat încercărilor diavolului; este dus de Duhul în pustie special „ca să fie ispitit“: toate circumstanţele sunt alese anume să fie pe atât de potrivnice, pe cât au fost de favorabile primului om în Eden. În aceste patruzeci de zile de ispitire de către diavol, El este singur. Iar această punere la încercare nu a scos la iveală decât perfecţiunea Sa. Cele patru Evanghelii indică rezultatul; ne arată cum El, ca Mesia, ca Rob, ca Fiu al omului şi ca Fiu de Dumnezeu, Se dovedeşte a fi întotdeauna Acelaşi, Cel binecuvântat, mărit în toate împrejurările.

Martie 2012

Martie 2011

Februarie 2011