«Ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu...» — Apocalipsa 3.8

Bun-venit la GBV România

Acest site are ca scop vestirea evangheliei şi a adevărului creştin potrivit cu Biblia (Sfânta Scriptură).

Ne propunem:

  • să dăm un acces liber şi comod la citirea Cuvântului lui Dumnezeu
    (Biblia sau Sfânta Scriptură, care conţine Vechiul şi Noul Testament)
  • să ajutăm pe cititor să descopere calea mântuirii sufletului său
  • să prezentăm elementele esenţiale ale adevărului creştin potrivit Scripturii
  • să ajutăm pe cititor în înţelegerea Scripturii, care este Cuvântul lui Dumnezeu
  • să oferim resurse suficiente pentru ca cititorul să poată să crească în cunoaşterea adevărului creştin
  • să oferim posibilitatea de corespondenţă celor care doresc să ne împărtăşească întrebările lor

Sâmbătă, 6 Februarie 2016

… Iată, Eu fac toate lucrurile noi …
Apocalipsa 21.5

Cu toate că Giovanni Papini a fost unul dintre cei mai mari oameni de litere ai Italiei, publicarea cărții sale despre viața lui Hristos, în anul 1921, a fost o mare surpriză pentru mulți dintre prietenii și admiratorii lui. De ce? Papini fusese ateu, un dușman declarat al Bisericii. Ce anume a cauzat convertirea lui bruscă? Ca mulți necredincioși, era și el, dincolo de aparențe, un suflet chinuit, dezgustat de o lume ce putuse accepta Primul Război Mondial.

În timpul războiului și-a luat familia și a plecat să locuiască într-un sat de munte. Acolo, trăind printre țărani și observându-le rugăciunile, ceva a început să se întâmple cu el. Uneori, seara, ei îl rugau să le citească cu voce tare din Noul Testament. Această citire a Cuvântului lui Dumnezeu pe fundalul propriilor sale semne de întrebare a devenit o descoperire pentru el, și curând s-a hotărât să scrie o descriere a vieții lui Hristos. Nu după multă vreme, s-a convins că singura forță, ce putea schimba inimile oamenilor, era învățătura Mântuitorului. Această convingere străbate cartea sa.

Da, cititorule, Isus Hristos face totul nou, dacă Îl accepți ca Salvatorul vieții tale. Tu ai nevoie de această schimbare; altfel vei merge în pierzarea veșnică! Dincolo de orice frumoase aparențe, sufletul tău tânjește după pacea pe care numai Dumnezeu o poate da prin credința în Fiul Său. Accept-o chiar acum!

Sâmbătă, 6 Februarie 2016

Prin El deci să-I aducem neîncetat jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.
Evrei 13.15

Să privim la natura jertfei pe care, ca preoți sfinți, avem privilegiul să o aducem. Noi trebuie să aducem „jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos“ (1 Petru 2.5). Iată adevărata natură a jertfei pe care trebuie să o aducem; este o jertfă neîncetată de laudă. Binecuvântată, sfântă și cerească preocupare! Ea nu trebuie să fie ceva ocazional, care să aibă loc doar atunci când totul ne merge bine sau doar când suntem adunați pentru închinare. Nu, ci ni se spune „să-I aducem neîncetat jertfă de laudă lui Dumnezeu“.

Nu trebuie să existe loc pentru murmure, nici pentru nemulțumire. Trebuie să înlăturăm lipsa de răbdare și iritarea, precum și tendința constantă de a ne plânge de împrejurări și de cei din jurul nostru, de la adunare, de la locul de muncă sau din familie.

Preoții sfinți sunt aduși în prezența lui Dumnezeu, într-o sfântă libertate, în pace și în binecuvântare. Ei respiră atmosfera prezenței divine și umblă în lumina ei, unde nu există lucruri care să hrănească nemulțumirea de inimă. Este un principiu faptul că, atunci când un om se tot plânge de împrejurările sale, el nu înțelege locul preoției sfinte și, în consecință, nu manifestă roadele ei practice. Un preot sfânt este întotdeauna fericit și Îl laudă mereu pe Dumnezeu. Este adevărat că poate fi încercat în mii de feluri, însă el vine cu încercările sale la Dumnezeu, nu la semenii săi, plângându-se. Lauda către Dumnezeu este ceea ce ar trebui să se audă de pe buzele tuturor celor credincioși.

Martie 2012

Martie 2011

Februarie 2011