«Ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu...» — Apocalipsa 3.8

Bun-venit la GBV România

Acest site are ca scop vestirea evangheliei şi a adevărului creştin potrivit cu Biblia (Sfânta Scriptură).

Ne propunem:

  • să dăm un acces liber şi comod la citirea Cuvântului lui Dumnezeu
    (Biblia sau Sfânta Scriptură, care conţine Vechiul şi Noul Testament)
  • să ajutăm pe cititor să descopere calea mântuirii sufletului său
  • să prezentăm elementele esenţiale ale adevărului creştin potrivit Scripturii
  • să ajutăm pe cititor în înţelegerea Scripturii, care este Cuvântul lui Dumnezeu
  • să oferim resurse suficiente pentru ca cititorul să poată să crească în cunoaşterea adevărului creştin
  • să oferim posibilitatea de corespondenţă celor care doresc să ne împărtăşească întrebările lor

Vineri, 3 Iulie 2015

Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.
Evrei 11.1

Plin de teamă de moarte, Adi îl privea pe tatăl său. „Adi“, îl întrebă tatăl, „simți vina ta înaintea lui Dumnezeu?“. – „O, da, am dus o viață rea, mai ales ca soldat!“ – „Deci dorești ca vina ta să fie iertată?“ – „Da… da… Mai există pentru mine salvare – mai pot găsi siguranța mântuirii înainte de a muri…?“ – „Sigur că da, Adi“, l-a asigurat tata. – „Dar cum pot să cred…?“ – „Îți mai amintești de timpul tău de școală, Adi? Când ai fost exmatriculat de la școală, eu te-am certat și tu ai plecat de acasă.“ Adi dădu din cap. „Când ai venit înapoi, care a fost răspunsul meu?“ – „Tu ai spus: «Te iert din inimă», m-ai luat în brațele tale și mi-ai dat un sărut. N-am uitat niciodată acest lucru.“ – „M-ai crezut?“ – „Desigur. Nu m-am îndoit nicio clipă de cuvintele tale.“ – „Ai fost după aceea iarăși fericit?“ – „Da, sigur.“ – „Vezi, Adi, aceasta este ceea ce trebuie să faci acum. Spune-i Domnului Isus că ești un păcătos pierdut, care a meritat pe drept judecata veșnică. Recunoaște înaintea Lui multele tale păcate și că îți pare rău că ai trecut până acum nepăsător pe lângă iubirea Lui. Roagă-L să te ierte, așa cum m-ai rugat pe mine odinioară să te iert. Cuvântul Său spune: «Căci Tu ești bun, Doamne, gata să ierți și plin de îndurare cu toți cei ce Te cheam㻓 (Psalmul 86.5).

Vineri, 3 Iulie 2015

Taina aceasta este mare: eu dar vorbesc cu privire la Hristos şi la Adunare.
Efeseni 5.32

Locul femeii în sfera naturală ilustrează locul ei în sfera harului, adică relaţia ei de creştină cu Dumnezeu. Acest lucru este evidenţiat prin chiar felul în care ea a fost creată. Acesta a fost unic, într-un contrast deplin cu orice altă creatură. Adam a fost cufundat într-un somn adânc, imagine a morţii lui Hristos. Apoi i-a fost luată o coastă şi a fost întocmită din ea o femeie, care apoi i-a fost adusă să-i fie un ajutor potrivit. Aceasta este o imagine a Adunării – rezultatul morţii lui Hristos – care Îi va fi prezentată ca Mireasă a Sa.

Dumnezeu, în înţelepciunea Sa, a făcut să existe mari diferenţe de ordin fizic, mental şi emoţional între bărbat şi femeie. El i-a creat distincţi, însă pentru a se completa unul pe celălalt. Puterea superioară a bărbatului stă într-un contrast fericit cu harul, blândeţea şi agerimea intelectuală a femeii. Faptul însuşi că femeia a fost „luată“ din bărbat dovedeşte egalitatea ei cu el. Ea nu-i este inferioară, ci este egală cu el şi, de asemenea, îi este un ajutor. Între un bărbat şi un alt bărbat există similaritate, identitate; între bărbat şi femeie există egalitate, însă însoţită de diversitate. Chiar faptul că femeia a fost luată din bărbat proclamă calitatea de cap pe care Dumnezeu i-a oferit-o bărbatului şi, de asemenea, privilegiul femeii de a-i acorda acestuia locul pe care Dumnezeu i l-a dat. Bărbatul şi femeia sunt egali, din punct de vedere moral, însă bărbatul este capul, din punct de vedere poziţional.

Toate acestea sunt menite a ilustra relaţia dintre Hristos şi Adunare. În Efeseni 5, relaţia dintre soţ şi soţie este prezentată potrivit gândului divin. Trebuie să se supună soţia soţului? Acest lucru trebuie să aibă loc pe baza faptului că „soţul este capul soţiei, aşa cum Hristos este Capul Adunării“ (versetul 23). Trebuie să-şi iubească soţul soţia? Acest lucru trebuie să aibă loc „aşa cum Hristos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea“ (versetul 25). De la bun început vedem că locul femeii în sfera naturală este o imagine a locului ei în sfera harului şi, la o scară mai mare, o imagine a relaţiei Adunării cu Hristos. Ce minunat!

Martie 2012

Martie 2011

Februarie 2011