«Ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu...» — Apocalipsa 3.8

Bun-venit la GBV România

Acest site are ca scop vestirea evangheliei şi a adevărului creştin potrivit cu Biblia (Sfânta Scriptură).

Ne propunem:

  • să dăm un acces liber şi comod la citirea Cuvântului lui Dumnezeu
    (Biblia sau Sfânta Scriptură, care conţine Vechiul şi Noul Testament)
  • să ajutăm pe cititor să descopere calea mântuirii sufletului său
  • să prezentăm elementele esenţiale ale adevărului creştin potrivit Scripturii
  • să ajutăm pe cititor în înţelegerea Scripturii, care este Cuvântul lui Dumnezeu
  • să oferim resurse suficiente pentru ca cititorul să poată să crească în cunoaşterea adevărului creştin
  • să oferim posibilitatea de corespondenţă celor care doresc să ne împărtăşească întrebările lor

Duminică, 21 Decembrie 2014

După ce S-a născut Isus …, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim.
Matei 2.1

La naşterea Mântuitorului, pe bolta cerească s-a întâmplat un eveniment mai puţin obişnuit: a apărut o stea cu totul deosebită. Magii au văzut steaua şi au înţeles că s-a născut Împăratul iudeilor. Deşi magii aparţineau oamenilor învăţaţi, erau fără îndoială evlavioşi. Ei ştiau că un împărat a fost promis iudeilor şi Îl aşteptau. Înştiinţaţi despre naşterea Împăratului prin apariţia acelei stele, ei au pornit la drum ca să i se închine. Ajunşi la Ierusalim, ei doreau să vadă pe Împăratul de curând născut, aşteptându-se să găsească oraşul plin de bucurie. Însă poporul nu mai aştepta pe Împăratul său, aşa cum nici popoarele creştine nu aşteaptă venirea Domnului.

Dumnezeu i-a călăuzit pe aceşti magi evlavioşi; El S-a servit de cunoştinţa pe care o aveau preoţii cei mai de seamă pentru a-i învăţa unde să găsească pe Acela pe care Îl căutau. Dumnezeu a vegheat ca Fiul Său să primească la intrarea în această lume onorurile datorate unui împărat. Când magii „au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi i s-au închinat …“. Aceasta a fost o întâlnire fericită pentru magii care au făcut un drum aşa de lung, ca să-L vadă şi să se închine Împăratului venit din cer să aducă mântuire.

Duminică, 21 Decembrie 2014

Pentru că nu avem un mare preot care să nu aibă parte cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în toate în acelaşi fel, în afară de păcat.
Evrei 4.15

Sunt oameni care ar vrea să folosească adevărul despre umanitatea autentică a Domnului Isus şi cel despre identificarea Sa plină de har şi compasiune cu umanitatea noastră ca pe un prilej de a propovădui falsa doctrină că El ar fi putut păcătui. Este important ca, atunci când cercetăm acest subiect, să ne ţinem strâns de cuvintele Scripturii şi să nu ne bazăm pe propria noastră judecată.

Apostolii Petru, Pavel şi Ioan au toţi aceeaşi mărturie asupra acestui subiect, însă fiecare apostol îl prezintă accentuând o anume latură, lăsându-şi amprenta unică a propriei lucrări şi personalităţi.

Apostolul Petru era un om de acţiune, gata în orice moment să treacă la fapte, astfel că învăţătura lui este aceea că Hristos „n-a făcut păcat“. Petru Îl prezintă deci pe Hristos ca pe Modelul pentru umblarea credincioşilor, ca pe Cel „care n-a făcut păcat“ (1 Petru 2.22). Domnul Isus nu a săvârşit niciodată păcat, în niciun moment al vieţii Lui pământeşti. Acesta este un fapt pe care niciun creştin adevărat nu-l poate nega. Chiar şi vrăjmaşii lui Hristos au mărturisit astfel. Domnul Isus i-a întrebat pe cei care-L interogau: „Cine dintre voi Mă poate dovedi că am păcat?“. Pilat L-a declarat de trei ori ca fiind fără vină (Luca 23.4,15,22).

Apostolul Pavel era un gânditor, un teolog, astfel că mărturia lui cu privire la Hristos este: „N-a cunoscut păcat“ (2 Corinteni 5.21). Această afirmaţie merge mai departe decât cea a lui Petru şi ne arată că toate gândurile şi motivaţiile lui Hristos au fost în mod deplin fără păcat.

În cele din urmă avem mărturia apostolului Ioan, cel care, dintre toţi ucenicii, a fost apropiat în modul cel mai intim de Hristos. El este cel care era culcat pe pieptul lui Isus (Ioan 13.23) şi astfel Ioan a putut să scrie: „În El nu este păcat“ (1 Ioan 3.5). Aceasta înseamnă mai mult decât că „El n-a făcut păcat“ sau că El „n-a cunoscut păcat“. Însăşi natura lui Hristos era fără păcat! Într-adevăr, El a fost un dar de mâncare curat, din „floarea făinii“, în care nu se găsea nici cea mai mică urmă de „aluat“ (Levitic 2.1,11).

Martie 2012

Martie 2011

Februarie 2011