«Ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu...» — Apocalipsa 3.8

Bun-venit la GBV România

Acest site are ca scop vestirea evangheliei şi a adevărului creştin potrivit cu Biblia (Sfânta Scriptură).

Ne propunem:

  • să dăm un acces liber şi comod la citirea Cuvântului lui Dumnezeu
    (Biblia sau Sfânta Scriptură, care conţine Vechiul şi Noul Testament)
  • să ajutăm pe cititor să descopere calea mântuirii sufletului său
  • să prezentăm elementele esenţiale ale adevărului creştin potrivit Scripturii
  • să ajutăm pe cititor în înţelegerea Scripturii, care este Cuvântul lui Dumnezeu
  • să oferim resurse suficiente pentru ca cititorul să poată să crească în cunoaşterea adevărului creştin
  • să oferim posibilitatea de corespondenţă celor care doresc să ne împărtăşească întrebările lor

Vineri, 29 Aprilie 2016

Unul din ostași i-a străpuns coasta cu o suliță; și îndată a ieșit din ea sânge și apă.
Ioan 19.34

După ce soldații au zdrobit fluierele picioarelor celor doi răufăcători, au străpuns coasta lui Isus cu o suliță. Acesta a fost ultimul lucru ce l-au putut face oamenii trupului Său sfânt. Ioan a văzut aceasta cu proprii lui ochi: „Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți“ (Ioan 19.35). El ne vorbește despre suliță, pentru că această „lovitură“ a „străpuns“ și inima lui și a Mariei. Ce au simțit cei care stăteau la cruce, când au văzut cum este tratat trupul Domnului?

Dar Dumnezeu a răspuns la aceasta cu sânge și apă, o mărturie despre harul Său minunat. În Evanghelia după Ioan nu este amintită mărturia căpitanului roman, ci Dumnezeu Însuși dă mărturie despre moartea Fiului Său iubit și despre puterea minunată a lucrării Sale.

Acțiunea soldaților a fost expresia disprețului adânc al oamenilor față de Dumnezeu; dar sângele și apa mărturisesc despre dragostea și harul lui Dumnezeu față de păcătoși. Ele sunt o mărturie plină de putere că păcătosul poate să primească viață numai pe baza morții lui Hristos. Chiar și soldații duri ar fi putut accepta pentru ei harul lui Dumnezeu spre mântuirea lor.

Ioan scrie în prima sa epistolă: Trei sunt care mărturisesc (pe pământ): Duhul, apa și sângele, și aceștia trei sunt una în mărturisirea lor. Sângele și apa mărturisesc cu Duhul despre dragostea lui Dumnezeu și că Hristos a devenit ispășire pentru păcatele noastre.

Vineri, 29 Aprilie 2016

Pentru că nu ne întindem peste măsură, … ci având speranță … ca să vestim evanghelia și dincolo de voi.
2 Corinteni 10.14-16

Te gândești la regiunile de dincolo de tine? Această expresie poate însemna, în cazul tău, casa vecină, strada vecină, orașul sau satul vecin, țara vecină sau continentul vecin. Aplicația ei rămâne la latitudinea inimii tale. Întrebarea este: te gândești la regiunile de dincolo de tine? Nu doresc să-ți abandonezi locul prezent sau, cel puțin, nu până când ești încredințat că lucrarea ta acolo este făcută în întregime. Trebuie să nu uiți însă că plugul evangheliei nu trebuie să stea niciodată degeaba. „Înainte“ este motoul fiecărui evanghelist adevărat. Păstorul trebuie să rămână lângă turmă, însă evanghelistul înaintează tot mai mult, pentru a aduce oile în turmă. El sună trompeta evangheliei pe munții întunecați ai acestei lumi, pentru a-i strânge laolaltă pe aleșii lui Dumnezeu. Acesta este scopul evangheliei și acesta trebuie să fie scopul evanghelistului, pe măsură ce tânjește după regiunile de dincolo de el.

Ar fi de folos să ne întrebăm fiecare cum ne achităm de responsabilitățile cu privire la regiunile de dincolo de noi. Cred că acei creștini care nu cultivă și nu manifestă un spirit evanghelistic sunt într-o stare deplorabilă. Cred, de asemenea, că adunarea care nu cultivă și nu manifestă un spirit evanghelistic este într-o stare de moarte. Unul dintre cele mai sigure semne ale creșterii și prosperității spirituale, fie în cazul unui individ, fie în cazul unei adunări, este dorința sinceră după convertirea sufletelor.

Nu contează efortul implicat; pot fi câteva cuvinte spuse unui prieten, înmânarea unei broșuri, scrierea unei scrisori, înălțarea unei rugăciuni. Lucrul sigur este că un creștin sănătos și viguros în credință va fi un creștin evanghelistic, unul ale cărui simpatii, dorințe și energii vor fi mereu îndreptate către regiunile de dincolo de el.

Martie 2012

Martie 2011

Februarie 2011