«Ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu...» — Apocalipsa 3.8

Bun-venit la GBV România

Acest site are ca scop vestirea evangheliei şi a adevărului creştin potrivit cu Biblia (Sfânta Scriptură).

Ne propunem:

  • să dăm un acces liber şi comod la citirea Cuvântului lui Dumnezeu
    (Biblia sau Sfânta Scriptură, care conţine Vechiul şi Noul Testament)
  • să ajutăm pe cititor să descopere calea mântuirii sufletului său
  • să prezentăm elementele esenţiale ale adevărului creştin potrivit Scripturii
  • să ajutăm pe cititor în înţelegerea Scripturii, care este Cuvântul lui Dumnezeu
  • să oferim resurse suficiente pentru ca cititorul să poată să crească în cunoaşterea adevărului creştin
  • să oferim posibilitatea de corespondenţă celor care doresc să ne împărtăşească întrebările lor

Miercuri, 4 Martie 2015

Așa că nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut … cârmuitorul întregii țări a Egiptului.
Geneza 45.8

În orice împrejurare l-am întâlnit pe Iosif, el a pus în primplan pe Dumnezeu. De un astfel de om, Dumnezeu S-a putut folosi pentru a descoperi tainele inimilor, pentru a salva pe mulți și pentru a cârmui Egiptul.

Când privim viața Mântuitorului, observăm că în toate clipele vieții Sale a căutat numai slava Tatălui ceresc. Domnul Isus nu este numai Mântuitor și Salvator, ci Dumnezeu L-a uns și ca Împărat. El este Împăratul lui Israel, promis de Dumnezeu. Și încă ceva: ca urmare a lucrării de ispășire la cruce, El este ca Fiul Omului Împăratul împăraților și Domnul domnilor. Sfera domniei Sale în timpul Împărăției de o mie de ani se va întinde peste tot pământul (Psalmul 2.8). El nu va domni atunci în har, ci numai în dreptate. În încheierea cuvântării sale din Faptele Apostolilor 2, apostolul Petru a spus: „Să știe bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus, pe care L-ați răstignit voi“. Ce contrast izbitor între aprecierea oamenilor și aceea a lui Dumnezeu cu privire la Fiul Său! Oamenii L-au răstignit pe Isus, dar Dumnezeu L-a înviat și L-a glorificat făcându-L Stăpân peste toate.

Meditând la ceea ce a făcut Mântuitorul pentru noi, la gloria Sa viitoare, se pune marea întrebare pentru fiecare dacă Isus este Cârmuitorul și Stăpânul vieții lui.

Miercuri, 4 Martie 2015

Şi arătarea gloriei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, în ochii fiilor lui Israel.
Exod 24.17

Această întâmplare a avut loc atunci când Dumnezeu i-a dat lui Israel cele Zece Porunci. Cum s-ar fi putut apropia Israel de un Dumnezeu a Cărui prezenţă era un foc mistuitor? Toată această scenă vorbeşte despre interzicere şi despre depărtare. De ce? Fiindcă Dumnezeu, chiar de la începutul instituirii legii, dorea să-i sublinieze omului faptul solemn că, pe baza ţinerii legii, omul nu putea avea nicio speranţă pentru o relaţie favorabilă cu Dumnezeu. Oamenii se pot lăuda cu faptele lor bune şi cu presupusa lor dreptate proprie, obţinută prin păzirea legii, însă doar să îndrăznească să se apropie de Dumnezeu în virtutea acestor lucruri şi vor simţi dogoarea arzătoare a unui foc mistuitor, care este judecata neamestecată a unui Dumnezeu de o sfinţenie absolută!

Vreme de secole, Israel a rămas sub lege şi a dovedit, prin experienţa sa, lucrurile prezentate mai sus. La sfârşitul Vechiului Testament, ei au ajuns foarte departe de Dumnezeu şi într-o nevoie disperată de ceva mai bun decât legea cu care se mândreau.

Prin urmare, avem un contrast minunat între toată acea stare de lucruri şi relaţia cu Dumnezeul gloriei pe care o găsim în Noul Testament. Acum nu mai vedem un foc mistuitor pe vârful unui munte, ci pe acelaşi Dumnezeu venit în har şi în smerenie. „Şi Cuvântul S-a făcut carne şi a locuit printre noi (şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har şi de adevăr“ (Ioan 1.14).

Nu legea, ci doar harul măreţ al inimii Sale putea să-L determine să vină aici, jos. Iar venirea Lui nu putea fi decât cu scopul special de a Se aduce pe Sine ca jertfă la Golgota, pentru a purta păcatele acelora care aveau să se recunoască vinovaţi şi lipsiţi de speranţă sub lege. Fiind „Cuvântul“, El este expresia însăşi a tuturor gândurilor lui Dumnezeu, Cel care este El Însuşi Dumnezeu peste toate. El S-a întrupat, devenind Om adevărat, perfect accesibil, plin de har, plin de credincioşie şi vrednic de adorarea eternă a oricărei fiinţe.

Martie 2012

Martie 2011

Februarie 2011