«Ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu...» — Apocalipsa 3.8

Bun-venit la GBV România

Acest site are ca scop vestirea evangheliei şi a adevărului creştin potrivit cu Biblia (Sfânta Scriptură).

Ne propunem:

  • să dăm un acces liber şi comod la citirea Cuvântului lui Dumnezeu
    (Biblia sau Sfânta Scriptură, care conţine Vechiul şi Noul Testament)
  • să ajutăm pe cititor să descopere calea mântuirii sufletului său
  • să prezentăm elementele esenţiale ale adevărului creştin potrivit Scripturii
  • să ajutăm pe cititor în înţelegerea Scripturii, care este Cuvântul lui Dumnezeu
  • să oferim resurse suficiente pentru ca cititorul să poată să crească în cunoaşterea adevărului creştin
  • să oferim posibilitatea de corespondenţă celor care doresc să ne împărtăşească întrebările lor

Marţi, 4 August 2015

… Doamne, ajută-mi!
Matei 15.25

În călătoria sa, un evanghelist a întrebat-o pe camerista din hotelul, în care înnoptase, dacă se roagă.

– De-abia am timp să mănânc, spuse ea, cum să mai găsesc timp și de rugăciune?

– Atunci aș dori să vă spun o rugăciune foarte scurtă. Are doar trei cuvinte: Doamne, ajută-mi! Se află în Biblie, anume în Matei 15, versetul 25. Spuneți, vă rog, această rugăciune în fiecare dimineață și în fiecare seară. Când mă voi întoarce, voi vorbi cu dumneavoastră despre aceasta.

Când evanghelistul poposi iarăși în acel hotel, fata nu se mai afla acolo. El îl întrebă pe administratorul hotelului, și acesta răspunse:

– Probabil, nu i-a mai plăcut aici și și-a căutat un alt loc de muncă. Dacă sunt bine informat, îngrijește acum de niște bătrâni pe strada Turnului.

Evanghelistul o căută acolo. Ea îi povesti:

– Această rugăciune mi-a venit mereu în minte. Curând m-am întrebat: „Ce să însemne aceste cuvinte și de ce mi-a spus acel oaspete așa de insistent să le spun regulat?“. Am ajuns la concluzia că Biblia ar putea să-mi dea răspunsul. Am început să citesc, iar când am început, nu m-am mai putut opri. L-am îndrăgit pe Domnul Isus, Mântuitorul meu, și Îi voi mulțumi lui Dumnezeu în veșnicie că v-a trimis la mine.

Marţi, 4 August 2015

Şi Isus, stând jos în faţa vistieriei, privea cum mulţimea arunca bani în vistierie; şi mulţi bogaţi aruncau mult. Şi o văduvă săracă a venit şi a aruncat doi bănuţi, care fac un ban.
Marcu 12.41,42

Cei doi bănuţi ai văduvei sărace au cântărit mai greu în balanţa Domnului decât toate celelalte daruri luate laolaltă. Este uşor să dăm zeci, sute sau mii din comorile pe care le-am acumulat, însă nu este deloc uşor să ne tăgăduim pe noi înşine, în privinţa vreunui lucru oricât de mic. Văduva a dat pentru casa Dumnezeului ei tot ce avea ca să trăiască. Acest lucru a făcut ca Domnul să aprecieze şi să remarce gestul ei.

De ce a avut grijă Duhul Sfânt să menţioneze că ea a aruncat „doi bănuţi, care fac un ban“? De ce nu a spus că a aruncat un ban? O astfel de exprimare n-ar fi scos la iveală un lucru de o frumuseţe minunată, care oferă caracterul devotamentului ei. Dacă ar fi avut suma formată dintr-o singură monedă, ar fi trebuit să dea tot sau nimic. Având însă aceeaşi sumă, împărţită în două monede, avea opţiunea de a păstra jumătate pentru sine. Cu adevărat, cei mai mulţi dintre noi am considera că este un devotament extraordinar să dai Domnului jumătate din ce ai. Însă această văduvă săracă avea o inimă întreagă pentru Dumnezeu. Eul şi interesele ei au fost cu totul pierdute din vedere atunci când a aruncat toate mijloacele existenţei ei în ceea ce, pentru inima ei, reprezenta cauza lui Dumnezeu.

Cât de puţin ştiau acei oameni cine era Acela care privea la darurile lor! Cât de puţin conştienţi erau de faptul că ochiul Lui privea în adâncurile inimii lor şi le vedea clar motivaţiile! Este bine să ne aducem aminte că Isus stă jos, „în faţa vistieriei“. Ochiul Său sfânt nu priveşte la pungă, ci la inimă. El nu cântăreşte suma, ci motivaţia. Ar trebui să fie bucuria noastră adâncă să dăm cu toată inima, aducându-ne aminte că El îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie, fiindcă exact un astfel de dăruitor este El Însuşi.

Martie 2012

Martie 2011

Februarie 2011